Cum sa ne ferim de suprasolicitarea nervoasa

Daca ne oprim pentru o clipa si aruncam privirea in jurul nostru, ne dam seama ca viata s-a schimbat radical in ultimele decenii si ca ea se desfasoara intr-un ritm nou, mult mai viu, mai trepidant. Fiecare dintre noi facem astazi mai multe lucruri ca altadata, luam parte la mai multe evenimente, folosim la maximum zilele, orele, minutele.

Tehnica civilizatiei moderne a accelerat comunicarea informatiilor de tot felul, diminuand efortul, oboseala fizica, dar incarcand solicitarea intelectuala si psihica. Mijloacele rapide de transport sau de comunicare au usurat activitatea umana, dar au marit enorm solicitarile. Rezolvam mai multe probleme si mai bine, cu un consum fizic redus, dar cu o solicitare psihica mai intensa. In locul activitatilor fizice, grele si indelungate, au aparut altele care solicita mai mult atentia si indemanarea.

Ne-am schimbat si ne schimbam progresiv ritmul vietii si stereotipurile, uitam de oboseala si ne continuam munca si la domiciuliu, micsoram numarul orelor de somn, renuntam la clipele de ragaz si destindere, suprasolicitand mereu capacitatea de reactivitate si adaptabilitate a sistemului nervos.

Unele noxe sociale firesti ne insotesc pretutindeni. Zgomotul strazilor, cel din mijloacele de transport, cel produs de vecini cu chef sau ultramanelisti etc., ne solicita nervii peste vrerea noastra. La acestea se mai adauga si deteriorarea relatiilor sociale, profesionale, de familie sau amicale care constituie alte traume psihice inutile si grave. Conflictele sufletesti imbraca cele mai variate aspecte – de la mici necazuri, griji, certuri, pana la diferite deceptii si emotii neplacute, prelungite. Toate ne fac “sange rau” nu numai la figurat, ci si la propriu.

Ele actioneaza singure sau in grupe de necazuri “care nu vin niciodata singure”, denumite constelatii conflictuale, capabile sa traumatizeze puternic sistemul nervos, mai ales al oamenilor sensibili cu nervii slabiti, ca sa nu mai vorbim de unii bolnavi.

Fiziologic, solicitarea intelectuala si psihica intensa si mai ales conflictuala (stresul cotidian) se identifica cu starile de supraincordare a proceselor fundamentale ale scoartei cerebrale (excitatia si inhibitia). Mai exact, spun neuro-fiziologii, supraincarcarea se reflecta asupra proprietatilor (forta, echilibru, mobilitate) proceselor fundamentale ale activitatii nervoase superioare, slabind fie procesul de excitatie, fie pe cel de inhibitie, fie tulburand mobilitatea ambelor procese. In conditiile istovirii nervoase, pe scoarta cerebrala se poate instala o stare de inertie patologica, greu reversibila si grava prin consecintele ei asupra intregului organism, cunoscuta sub numele de nevroza astenica.

Din fericire, capacitatea de adaptare a omului este uriasa. Procesele de supraincordare pot fi suportate si invinse datorita mecanismelor de “compensare” pe care le are sistemul nervos sanatos, mai ales daca este antrenat. Pare poate paradoxal dar viata civilizata moderna, oferindu-ne pe de o parte tot confortul, ne obliga la suprasolicitare nervoasa, de multe ori mai daunatoare sanatatii decat efortul fizic pe care il faceau stramosii nostri cu repercursiuni asupra tuturor functiilor organismului, ceeea ce poate sa afecteze durata vietii.

Sistemul nervos central si glandele enocrine constituie un mecanism complex de reglare a functiilor intregului organism, de prelucrare si transmitere a comenzilor catre tesuturi, dereglarea neuro-hormonala, care explica legatura dintre modificarile activitatii nervoase superioare si functiile celulelor, tesuturilor si organelor.

Expresia “a-ti face sange rau”, cand este vorba de efectul unui necaz, este intru totul adevarata, emotiile punand in miscare mecanisme neuro-endocrine complexe. In utimii 20 de ani se foloseste din ce in ce mai des notiunea de stres, sinonima cu “agresiunea nespecifica” si chiar nociv, organismul solicitandu-l sa reactioneze puternic pentru a se apara.

“Sangele rau” este biochimic o revarsare de anumiti hormoni – denumiti catecolamine -  ce sunt secretate de glande in situatii de urgenta, ca un mijloc de aparare. In starile de furie, in sangele si urina individului predomina noradrenalina, denumita “hormonul apararii active”, iar in starile de teama si neliniste predomina secretia de adrenalina, denumita “hormonul apararii pasive”. Nenumarate dovezi atesta ca emotiile au imprtante efecte la nivelul stomacului, intestinelor, vaselor de sange etc. Orice slabire sau dereglare a functiilor scoartei si orice uzura a substantei cerebrale determina  tulburari majore in functiile  intregului organism, ceea ce poate prejudicia sanatatea si durata vietii.

Daca prevenirea starilor de supraincarcare nervoasa are o deosebita  valoare inca din copilarie si adolescenta, cu atat mai mult insemnatatea masurilor preventive fata de supraincordarea sistemului nervos sporeste dupa 50 de ani, cand efectul lor este de mai mare trebuinta acum. Ele merg mana in mana cu educarea, calirea si antrenamentul rational al sistemului nervos.  De aceea, prevenirea nu are nimic comun cu odihna pasiva, cu blazarea, impasibilitatea, renuntarea la lupta. Dimpotriva, suprasolicitarea nervoasa rationala, cu respectarea ritmului fiziologic mintal, cu folosirea emotiilor pozitive, tonifiante si sporirea efortului spiritual ajuta dezvoltarii individului prin mentinerea ritmului vioi de activitate nervoasa superioara.

Nu dezertarea in fata luptei, nu fuga de emotii si de eforturi constructive, nici izolarea artificiala in noi sau in singuratatea pustnicilor constituie secretul unui sistem puternic si sanatos, ci o existenta activa, careia sa nu-i fie straina nici una din bucuriile vietii, dar sobra si echilibrata. Pentru a ne pastra tineretea trebuie in primul rand sa avem grija de sistemul neuro-endocrin, factor de integrare, coordonare si dirijare a tuturor functiilor din organism, precum si de adaptare a organismului la conditiile de mediu.